Casa cu Atlanţi din Timişoara

Timisoara in orice colt de Romanie > povestile noastre > Casa cu Atlanţi din Timişoara

Casa cu Atlanţi a fost construită între anii 1812 – 1816, în stil neoclasic, în Cetatea Timişoarei. Numele i se trage de la atlanţii reprezenţaţi pe coloanele care alcătuiesc faţada clădirii. Mai mult decât atât, intrarea principală a imobilului este străjuită de două tunuri turceşti îngropate cu „gura” în jos. Astăzi, Casa cu Atlanţi este situată pe strada Victor Vlad Delamarina, nr. 1, din Timişoara, având o latură pe strada Alba Iulia şi o alta spre Piaţa Libertăţii.

Proprietarul imobilului a fost bogatul negustor timişorean de origine aromână Toma Naum Makri (1791 – 1849). Clădirea era destinată închirierii, având 40 de camere. După moartea lui Makri, Casa cu Atlanţi a fost moştenită de fiica acestuia, Persida, care era căsătorită cu un sârb. După decesul ei, a fost înfiinţată Fundaţia „Makri – Stoicovici”, care a devenit administrator al clădirii. Ulterior, Casa cu Atlanţi intră în proprietatea Episocopiei Ortodoxe Sârbe, dar îşi părstrează destinaţia de imobil pentru închiriat.

Din 1968, din cauza lipsei de mijloace financiare pentru întreţinere, clădirea a trecut în proprietatea statului român. În acelaşi an, în urma unui cutremur, o aripă a Casei cu Atlanţi s-a prăbuşit, imediat după aceea începând lucrări de consolidare în subsol, coordonate de un trust de construcţii care era locatar în clădire.

După Revoluţia din 1989, lucrările de consolidare sunt abandonate şi Casa cu Atlanţi intră în proprietate privată, schimbând mai mulţi proprietari. Imobilul a fost revendicat din mai multe direcţii, devenind, în anii ’90, una dintre cele mai controversate cazuri în instanţă, subiect care a ocupat multă vreme primele pagini ale ziarelor timişene. În 2007, Casa cu Atlanţi a reintrat în patrimoniul Primăriei Municipiului Timişoara. De câţiva ani, faţada Casei cu Atlanţi este acoperită cu un mash, care are rol de protejare şi conservare, până în momentul în care vor putea începe lucrările de restaurare.

***

Surse: Renaşterea, Wikipedia, România Liberă

Foto: Wikipedia, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş