Castelele de apă din Timişoara

Timisoara in orice colt de Romanie > povestile noastre > Castelele de apă din Timişoara

În secolele trecute, aprovizionarea cu apă potabilă a Timişoarei a reprezentat mereu o problemă, realizându-se numai din fântâni sau puţuri săpate la mari adâncimi. Totodată, sisteme de alimentare ale vechii cetăţi sunt consemnate încă de la 1600. Călătorul turc Evlia Celebi descria, în anii 1660, că „Timişul” (era vorba, de fapt, despre Bega, ale cărei braţe se amestecau pe atunci cu cele ale Timişului) curgea în două locuri din cetate prin filtre şi că de acolo îşi luau timişorenii necesarul de apă.

În 1732, pe o insulă a Begăi din apropierea cetăţii, este construită o „maşină hidraulică” prin care apa pompată din râu trecea printr-un filtru pe bază de rumeguş din lemn. Apoi, apa filtrată se acumula într-un sistem format din câte două conducte de lemn, care aprovizionau cetatea. În 1774, pe locul „maşinii hidraulice” este construit un turn de apă (care apare şi pe stema actuală a oraşului), dar este distrus în timpul asediului din 1849. Timp de câteva decenii, alimentarea cu apă continuă să se facă din fântâne.

Din 1892, când Timişoara renunţă la caracterul de fortificaţie militară, apare ideea realizării unui sistem modern de aprovizionare cu apă. Astfel, la începutul secolului al XX-lea, este pusă în funcţiune prima uzină de apă a oraşului, în data de 1 iunie 1914. Tot în anul 1914 este înfiinţată şi Întreprinderea de apă-canal a oraşului Timişoara (ACOT), reprezentând prima formă de organizare a serviciilor publice din ţară.

poza-turnu_de_apa_iosefin

Stan Vidrighin, primul director al Întreprinderii, coordona pe atunci 21 de angajaţi, dintre care doi maiştri pentru lucrări de apă‑canalizare, un contabil, un casier, doi ingineri şi șase tehnicieni. Pentru a compensa consumul maxim zilnic, sunt contruite şi două „castele” de apă la capetele de reţea. Astfel, între 1912 şi 1914, apar turnurile de apă din cartierele Fabric şi Iosefin, cu o înălţime de 52 m fiecare. „Castelele” erau supravegheate permanent de angajaţi care aveau locuinţa chiar în incinta acestora.

Din contractul de execuţie a acestora reiese că „Apa este obţinută prin pompare din trei colonii mari de fântâni – de la Urseni şi Giroc –, din fântânile forate la mare adâncime, şi împinsă în centrala aflată la Ciarda Roşie; după eliminarea particulelor de fier şi mangan, filtrate prin straturi de cărbune, este condusă, sub presiune, prin ţevi subterane în părţile locuite ale oraşului şi împinsă până la cele mai înalte etaje ale
caselor. Cele două rezervoare turn din Fabric şi din Iosefin sunt în permanenţă umplute, căci ele au rolul de a menţine presiunea egală peste tot şi de a aproviziona cu apă casele timp de 3‑4 ore în caz de reparaţii sau alte evenimente neaşteptate, când fântânile nu funcţionează.”

Turnul de apă din Fabric a fost proiectat cu un rezervor de 500 mc de apă. În schimb, cel din Iosefin avea două rezervoare: unul superior, cu o capacitate de 500 mc, pentru înmagazinarea apei potabile din subteran, şi altul inferior, de 250 de mc, care înmagazina apă din Bega, folosită în scop industrial.

Referitor la arhitectura „castelelor” de apă, în acelaşi contract de execuţie se menţionează ca „Balustradele scărilor şi galeriilor să fie din fier forjat, elegant executate şi prevăzute cu mânere din lemn de esenţă tare. Realizarea exterioară a turnului să fie simplă dar de bun gust. Efectul estetic să fie obţinut mai degrabă prin alegerea artistică a proporţiilor şi prin soliditatea execuţiei, decât prin excesul decorativ al secţiunilor. Toate lucrările să fie executate din cele mai bune materiale, execuţia să fie solidă şi de primă calitate doar acestea putând să fie recepţionate.”

Astăzi, cele două turnuri de apă din Timişoara, adevărate bijuterii arhitecturale, sunt dezafectate. De asemenea, ele au fost declarate monumente istorice şi administraţia locală încearcă reabilitarea lor. Turnul de apă din Iosefin este situat pe strada Gheorghe Bariţiu, nr. 3, şi cel din Fabric pe strada Micu Samuil, la nr. 16.

Surse:

1. Ilie Vlaicu, Ioan Haţegan – Alimentarea cu apă a Timişoarei

2. Turnurile de apă

Foto: Wikipedia/ Aquatim