Francesco Griselini, veneţianul care a scris istoria Banatului Timişoarei

Timisoara in orice colt de Romanie > povestile noastre > Francesco Griselini, veneţianul care a scris istoria Banatului Timişoarei

„Cât de mult s-ar putea îmbogăţi şi corecta studiile mele, dacă savanţii naturalişti ar vizita Banatul cu gândul pe care dragostea pentru omenire, singura şi adevărata filozofie, îl dă sufletelor frumoase.” – Francesco Griselini

Născut la Veneţia, în 12 august 1717, Francesco Griselini a fost fiul unui vopsitor şi ţesător de pânzeturi originar din Schio. A urmat studii ecleziastice în oraşul natal, îndreptându-se mai târziu spre studii umaniste şi ştiinţele naturii. În tinereţea sa, pentru a-şi putea continua aceste studii deja transformate în pasiuni, Francesco a fost nevoit să redacteze, contra unui modest onorariu, predici şi discursuri pentru unii preoţi mai puţin înzestraţi.

În 1740, Francesco Griselini a debutat ca desenator de hărţi, cu o amplă prezentare a Mării Adriatice şi planurile oraşului Veneţia. Şapte ani mai târziu, el publica primul său studiu, consacrat unor aspecte controversate ale electricităţii. În 1750, Griselini publica prima sa lucrare din domeniul ştiinţelor naturii, urmată la scurtă vreme de alte studii, care aveau să-i dobândească reputaţia de zoolog, botanist şi paleontolog. Datorită talentului său pentru editare (şi redactare), a fost cooptat pentru a contribui la lansarea simultană a trei reviste literare veneţiene: „Giornale della generale letteratura d’Europa e principalmente dell’ Italia” (3 volume, 1766-1767), „Il Corriere Letterario” (3 volume, 1766-1768) şi Magazzino italiano (2 volume, 1767-1768).

Pentru noi, însă, lucrarea de maxim interes a lui Francesco Griselini rămâne „Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului Timişoarei”, provincie pe care a reuşit să o cunoască timp de doi ani şi jumătate (septembrie 1774 – februarie 1777). Motivul pentru care Griselini a ales să vină în Banat şi să-i scrie istoria, este explicat, în 1925, de Nicolae Bolocan: „Griselini, pe când lucra la nemuritoarea sa operă, trecuse de 60 de ani. Aceasta se poate numai aşa explica, că autorul a cedat stăruinţei amicului său, baronul Iosif de Brigido, cu care s-a împrietenit în casa contelui Iacob de Durazzo, ambasadorul austriac acreditat pe lângă dogele republicei veneţiene, şi care l-a invitat în anul 1773 să vină în Banat, unde baronul de Brigido era numit ca preşedinte administrativ al Banatului.”

În 24 august 1774, şi-a început călătoria spre Banat, trecând prin Monfalcone, Triest (unde i s-a alăturat Iosif de Brigido), Liubliana, Varazdin, Kanjiza, Pecs, Osijek, Petrovaradin, Novi Sad, Becej şi Kikinda. În noaptea dintre 21-22 septembrie, cei doi călători intrau în Cetatea Timişoara. „Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului Timişoarei” a fost scrisă la Timişoara şi tipărită la Viena, în 1780. Interesant este şi faptul că aceasta a fost redactată concomitent în două ediţii: una în limba maternă şi alta în limba germană. Lucrarea monografică rezultată în urma celor doi ani şi jumătate petrecuţi în Banat a fost structurată în două părţi distincte (istoria politică şi istoria naturală a Banatului), sub forma unor scrisori adresate unor savanţi ai vremii. Între adresanţii acestor scrisori se numără chiar şi militari sau oameni politici, care au sprijinit într-un fel sau altul călătoria de studii a lui Griselini pe plaiurile bănăţene. A dedicat lucrarea împărătesei Maria Terezia, fiind recompensat cu 400 de florini şi promisiunea unui nou sprijin financiar pentru un al doilea volum, care, din păcate, nu a amai văzut lumina tiparului.

În decembrie 1776, Francesco Griselini a fost numit secretar al Societăţii Patriotice din Milano şi a fost nevoit să părăsească Banatul. S-a pensionat la sfârşitul anului 1780. Ultimii ani de viaţă îl prind grav bolnav de alienaţie mintală, într-un spital din Milano, unde se va stinge în 1787. Cartea sa, „Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului Timişoarei”, a rămas până în zilele noastre o sursă importantă pentru cei interesaţi de cunoaşterea realităţilor bănăţene din secolul al XVIII-lea. Majoritatea studiilor ulteriore dedicate Banatului au fost înfluenţate de lucrarea lui Francesco Griselini. Astăzi, o stradă din cartierul Cetate din Timişoara poartă numele veneţianului.

Surse: 

1. Francesco Griselini, Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului Timişoarei, Prefaţă de Costin Feneşan, Editura Facla, 1984;

2. Francisc Griselini, Istoria Banatului Timişan, Francisc Griselini de Nicolae Bolocan, Tipografiile Române Unite, Bucureşti, 1926.