Lucian Blaga şi Banatul

Lucian Blaga (9 mai 1895, Lancrăm, Sibiu – 6 mai 1961, Cluj-Napoca) a fost una dintre cele mai impunătoare figuri ale culturii interbelice. Deşi nu ar mai fi nevoie de nicio prezentare, pentru a sublinia personalitatea sa poliventă, amintim că Lucian Blaga a fost filosof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician şi diplomat român.

Între 1902-1906, a urmat sudii la școala primară germană din Sebeş, după care a s-a înscris Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1906–1914), unde era profesor ruda sa, Iosif Blaga, autorul primului tratat românesc de teoria dramei. Între 1914-1916 a urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu și Oradea (obţine licenţa în anul 1917). Totodată, între anii 1916 și 1920, Lucian Blaga a studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena, obținând titlul de doctor în filosofie. La Viena o cunoaşte şi pe viitoarea sa soţie, Cornelia Brediceanu, membră a uneia dintre cele mai ilustre familii de intelectuali bănăţeni. Debutul său are loc în ziarele arădene Tribuna, cu poezia „Pe țărm” (1910), și în Românul, cu studiul „Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914)”.

În perioada 1924-1926, Lucian Blaga a locuit la Lugoj. „A trăit trei ani de tăcere meditativă, schiţându- şi un program de plăsmuiri pentru următorii treizeci”, spunea soţia sa, Cornelia Brediceanu. În anul 1925, el este contactat de timişoreanul Ion Grigore, în vederea unei colaborări la o nouă revistă lunară intitulată „Banatul”, iar pentru fiecare articol publicat avea să primească o sumă de 1.000 lei. Lucian Blaga acceptă oferta.

Unul dintre cele mai însemnate articole ale sale apărute în Revista Banatul este Barocul etnografiei româneşti, apărut în luna ianuarie 1926. Lucian Blaga evidenţia pe atunci că „În adevăr, cultura Banatului se prezintă ochiului, ce ar voi s-o îmbrăţişeze ca întreg, sub aspectul la început cam deconcertant al unui paradox. Înainte de a trece la demonstraţie – îl formulăm, chiar cu riscul de a nu fi pe placul tuturor. Niciuna din provinciile româneşti nu are o cultură etnografică, anonimă, populară, atât de diferenţiată ca Banatul, dar în acelaşi timp niciuna din provinciile româneşti n-a dat relativ aşa puţine personalităţi creatoare ca Banatul.”

„(…) Cultura Banatului e neapărat o cultură etnografică, anonimă, populară. Ţăranul de aici are un cuvânt, prea cunoscut ca să-l mai amintim, de-o extraordinară mândrie locală. Oricât de „ţanţoş” şi de caraghios ar părea ţăranului de aiurea, bănăţeanul are totuşi dreptate să se socotească într-o anumită privinţă „fruncea”. Solul mănos, belşugul în pâine şi vin, un temperament cu multă conştiinţă de sine, s-au întâlnit pentru a crea sub inspiraţia continuă a unui minunat peisaj o floră culturală de-o bogăţie barocă. (…) Ardealul are o cultură etnografică incomparabil mai săracă, iar despre celelalte provincii nici nu mai amintim. Un fapt incontestabil se poate deci preciza: cultura Banatului reprezintă barocul etnografiei româneşti. Vorbeşte pentru aceasta şi felul celor câtorva personalităţi care s-au ridicat cuoarecare relief din masa bănăţeană.”

„Poetul Vlad Delamarina e întâiul scriitor român care îndrăzneşte să scrie dialectal: lucrul n-ar fi fost cu putinţă dacă Banatul n-ar fi dat naştere tocmai celui mai diferenţiat dialect al Daciei, şi dacă poetul n-ar fi ieşit din conştiinţa etnografică a acestei regiuni de izbitoare mândrie locală (Dialectul acesta cu consonante muiate în miere e de altfel singurul dialect în care o doamnă de înaltă intelectualitate îşi poate permite să vorbească fără de a-şi pierde frumuseţea: ceea ce se şi întâmplă destul de des şi de fermecător la Timişoara sau Lugoj.) Tiberiu Brediceanu – şi acum mai în urmă Drăgoi, au dovedit prin colecţiile lor de muzică populară, şi prin creaţia lor originală, un interes etnografic cum nu l-au arătat în aceeaşi măsură nimenea în celelalte regiuni. Iată un caz în care teoria mediului se verifică fără de rest. Nu e caracteristic şi faptul că una din variantele cele mai excesiv complicate ale baladei Mioriţa a fost găsită în Banat? (Colecţia Cătană)”

În timp, articolul semnat de Lucian Blaga în Revista Banatul a devenit una dintre cele mai importante referinţe pentru descrierea timpurie a multiculturalităţii specifice nu doar oraşului Timişoara, ci întregii regiuni Banat.

Surse:

1. Pagini despre Banat, coord. Diana Dincă şi Mihai Ciucur, Biblioteca Judeţeană Timiş, Editura Marineasa, Timişoara, 2011;

2. Lucian Blaga – lucianblaga.eu

3. Evenimentul Zilei – evz.ro

4. Lucian Blaga – Wikipedia