Omul de aur al Timişoarei: Claudius Florimund Mercy

Timisoara in orice colt de Romanie > povestile noastre > Omul de aur al Timişoarei: Claudius Florimund Mercy

Claudius Florimund Mercy, cunoscut în mentalul colectiv sub numele de „Contele Mercy”, a fost un conte, feldmareşal al Imperiului Austriac, primul Guvernator al Banatului şi  „un om de aur pentru oraşul Timişoara”.

Născut în 1666, la Longwy (Lorena, Franţa), a fost nepotul nobilului Franz Freiherr de Mercy, domn de Mandre şi Collenburg şi general german în Războiul de 30 de ani. Claudius Florimund Mercy a luptat împotriva Imperiului Otoman în Ungaria (1683-1690) şi împotriva francezilor (1701) în Italia de nord şi în ţinutul Rinului. Apoi, el s-a alăturat armatei conduse Eugeniu de Savoya care, în 1716, a cucerit Petrovaradinul, Timişoara şi Belgradul, localităţi aflate până atunci sub stăpânire turcească.

Tot în 1716, după eliberarea Timişoarei şi a Banatului de sub jugul otoman (ocupaţie care a durat 164 de ani), Prinţul Eugeniu de Savoya a făcut propunerea şi Majestatea Sa l-a numit Guvernator al Banatului Timişan pe Contele Mercy. La 1 noiembrie 1716, el a primit şi statutul de Guvernator militar şi civil, pe care avea să îl păstreze până la moartea sa. În urma acestei numiri, Mercy a început pregătirea planul de sistematizare şi reorganizare al oraşului Timişoara şi a întregii regiuni Banat.

La 12 iulie 1717, Contele Mercy a înaintat generalului Camerei Aulice de la Viena „Proiectul modest de organizare a Banatului Timişoarei”, prin care se urmărea reorganizarea regiunii pentru a aduce folos Casei Imperiale. Imediat după aprobarea proiectului, a fost întocmită o Comisie de organizare a Ţării Banatului, care funcţiona sub conducerea Guvernatorului Bantului Timişan. Astfel, la Timişoara începe să fie adusă din păduri lemnăria necesară pentru noile construcţii care urmau să fie realizate aici. În acelaşi timp, în oraş soseau meşteri zidari, dulgheri, fierari şi tâmplari de origine austriacă.

În 1718, în Piaţa Balazs (situată înainte în faţa actualului magazin Bega) începe con­strucţia Palatului de reşedinţă a Gu­ver­natorului Mercy. În anul 1719, este construită şi cazarma Transilvania, cu o lungime de 483 metri, fiind cea mai lungă clă­dire din Europa epocii res­pective.

Claudius Florimund Mercy a împărţit Banatul în 12 districte (cu centru administrativ la Timişoara), păstrând, însă, instituţia cnezilor bănăţeni. În anul 1723, a fost realizată „Harta lui Mercy, un document de referinţă pentru istoriografia bănăţeană de astăzi, care atestă existenţa a numeroase localităţi din Banat care au supravieţuit perioadei de dominaţie otomană.

La 25 aprilie 1723, încep lucrările de reconstrucţie a ceţăţii Timişoara, distrusă de turci. Con­struc­ţia noii cetăţi a durat 42 de ani (1723-1765) şi în aceeaşi perioadă, conform planului de sistematizare a ora­şului întocmit de Contele Mercy, peste tot au fost ridicate case de locuit, şco­li, spitale, palate oficiale, reşedinţe civile şi militare, biserici şi monumente.

La 1728, Mercy iniţiază canalizarea râului Bega, prin care urmărea asanarea terenurilor inundabile din jurul Timişoarei, pentru explotarea acestora în agricultură. Canalul Bega a fost prelungit până în Serbia şi a devenit navigabil, constribuind astfel la dezvoltarea economică a Banatului şi Timişoarei. Totodată, această cale de transport de persoane şi de marfă a ajutat la înfiinţarea de noi sate bănăţene, Mercy a aprobat deschiderea fabricilor pe malul Begăi şi, la scurt timp după aceea, a fost pusă pe picioare o intensă activitate industrială şi a fost înfiinţată poşta.

De asemenea, sub conducerea Guvernatorului Mercy are loc şi prima parte din perioada „carolină” de colonizare a Banatului. El s-a ocupat îndeaproape de aducere primilor colonişti germani (şvabi), francezi, cehi, slovaci, italieni, spanioli etc., care au reuşit de-a lungul timpului să convieţuiască în armonie cu etniile băştinaşe (români, sârbi, maghiari, evrei etc.). În actualul sat Carani din judeţul Timiş, numit înainte Mercydorf (satul lui Mercy) în semn de apreciere pentru Guvernatorul Banatului, a existat una dintre cele mai mari comunităţi de colonişti italieni şi spanioli, majoritatea fiind specializaţi în cultura viermilor de mătase şi în cultivarea orezului.

În 1733, Contele Claudius Florimund Mercy este chemat să lupte într-o bătălie din Italia. Moare pe frontul de la Parma, la vârsta de 68 de ani, în data de 29 iunie 1734, şi este înmormântat în catedrala din Reggio. În locul său a fost numit Guvernator interimar baronul Engelshofen, până în 1736.

Proiectele iniţiate de Mercy în Banat au fost continuate, rezultatele fiind vizibile şi în zilele noastre. O stradă din Cartierul Cetate din Timişoara poartă, astăzi, numele primului Guvernator al Banatului Timişan. Pe Aleea Personalităţilor din Parcul Central timişorean poate fi văzut bustul Contelui Claudius Florimund Mercy. De asemenea, în satul Carani poate fi văzută Castelul Contelui de Mercy, una dintre cele mai vechi clădiri din Banat, despre care se spune că ar fi fost reşedinţa contelui, însă el nu ar fi locuit niciodată aici, murind chiar în anul finalizării edificiului (1734).

Surse: 

1. Octavian Leşcu – Guvernatorul Claudius Florimund Mercy;

2. Ilieşu, Nicolae, „Timişoara. Monografie Istorică”, Editura Planetarium, Timişoara, 2003

3. Banaterra

Foto: Wikipedia