Paul Weiner și jazzul timișorean

Timisoara in orice colt de Romanie > povestile noastre > Paul Weiner și jazzul timișorean

Paul Weiner – compozitor, pianist de jazz și inginer automatician, născut în anul 1947 la Timișoara – este una dintre cele mai pregnante figuri din lumea jazz-ului din România și din străinătate. A învățat de copil să cânte la pian (muzică clasică), dar la vârsta de 16 ani începe să se simtă atras de jazz, căruia îi dedică majoritatea carierei sale ulterioare, devenind un strălucit pianist improzator. Absolvent și al Institutului de Electrotehnică din Timișoara, Weiner își împărțea timpul între jazz și inginerie. 

Cele mai importante grupuri din care a făcut parte au fost Free Jazz Trio (1968, alături de Emil Müller – contrabas și Eugen Gondi – percuție), Paul Weiner Jazz Quintet (1969) sau Gramophon (1976, alături de Béla Kamocsa – chitară și Puba Hromadka – percuție). De asemenea, în perioada 1968-1971, pianistul a activat la Clubul de Jazz Timișoara de la ARLUS și a colaborat cu Teatrul Maghiar Timișoara

În anii ‘70, localul Flora devenise fieful grupului lui Paul Weiner, unde multă lumea se ducea să-l vadă. Johnny Bota amintește în cartea sa, intitulată “Bluesul și Jazzul din Banat (2012), că chitaristul Puiu Lazaru, unul dintre veteranii jazzului timișorean, a prezentat publicului de la Flora pentru prima dată în Timișoara sub-genul de jazz bossa nove, denumit pe atunci onda nueva, la îndemnul lui Paul Weiner. De asemenea, tot la îndemnul lui Weiner, Lazaru îi atrage spre jazz, în anul 1971, pe basistul Béla Kamocsa, fost membru Phoenix și pe suflătorul Liviu Butoi, pe atunci, elev la Liceul de Muzică din Timișoara. Din păcate, imediat după cutremurul din 1977, cântările de jazz s-au încheiat la Flora.

Tot în anul 1971, cvintetul lui Paul Weiner a participat la festivalul și concursul de jazz de la Prerov din fosta Cehoslovacie, unde a obținut Premiul I la categoria compoziție. Grupul era format atunci din Weiner, toboșarul Eugen Gondi, basistul Emil Müller, saxofonistul Bebe Jivănescu și trompetistul Erwin Ebel. În această formulă, în Timișoara, trupa evoluase la clubul de jazz Lira (aflat în incinta Casei de Cultură a Municipiului), la Casa de Cultură a Studenților și chiar în deschiderea unui concert susținut de celebra formație de rock Phoenix. Imediat după episodul de la Prerov, grupul primește invitație la festivalul de jazz spaniol de la San Sebastian, care nu poate fi onorată deoarece lui Paul Weiner nu i se acordă viză. Un alt detaliu demn de menționat este nomenclatorul de profesiuni al acelei perioade, care consemna denumirea de muzician de jazz în… orchestrele de circ, acesta fiind un alt motiv care împiedica acordarea unei vize pentru străinătate.

În 1976, apare primul disc al unei formații timișorene de jazz, Spirale, semnat de Gramphon – printre puținele trupe ale vremii care îndrăzneau să abordeze jazz-rockul. Între 1977, Gramophon a concertat la Festivalul de Jazz de la Sibiu, cel mai important eveniment de acest gen din acea perioadă. După emigrarea lui Paul Weiner în Germania, și Puba Hromadka părăsește grupul. Astfel, în trupa Gramophon nu au mai rămas decât Béla Kamocsa, Tibi Ladner (voce) și Liviu Butoi. Locul lui Weiner este luat de Doru Apreotesei și Miși Farcaș îl înlocuiește pe Puba. Deși înregistrează un real succes la Festivalul de Jazz de la Sibiu din 1978, noua formulă a trupei Gramophon nu dăinuie.

Pentru meritele sale artistice, din anul 2002, Paul Weiner poartă titlul de Cetăţean de Onoare al oraşul New Orleans. Momentan este stabilit în Germania (unde a emigrat în anul 1977), este foarte activ în viaţa muzicală jazzistică din regiunea Rhein Neckar, însă revine cu plăcere în țara sa de origine.

Surse: Johnny Bota – Bluesul și Jazzul în Banat (2012)/ WikipediaBanaterra

Foto: Jazzul în România