Povestea farmaciei de pe strada Mercy

Timisoara in orice colt de Romanie > povestile noastre > Povestea farmaciei de pe strada Mercy

Mulți dintre noi am intrat, cel puțin o dată, în farmacia situată la colțul dintre strada Florimund Mercy și Piața Unirii din Timișoara. Un aspect foarte interesant și mai puțin cunoscut este că de la înființare și până astăzi, acea incintă de la parterul Casei Brück nu și-a schimbat funcția.

Povestea începe în anul 1898, când Ștefan Geml, fratele viitorului primar al Timișoarei, Iosif Geml (1914-1919), primește autorizație pentru înființarea unei farmacii în cartierul Cetate. “Arany Kereszt” (rom. Crucea de aur) era a zecea farmacie din oraș, deschisă la colțul dintre strada Mercy și Piața Losonczy (numită astfel după comitele Stefan Losonszy, ucis în 1552, când cetatea a fost cucerită de turci – abia în 1919, când trupele române intră în Timișoara, piața primește numele actual: Piața Unirii), într-o casă din secolul al XVIII-lea. Familia Geml administrează atât de prost afacerea, încât, în anul 1907, farmacia este vândută evreului Andrei Weiss. Văduva lui Geml își ia pe atunci rămas bun de la Weiss cu cuvintele: “Un evreu va avea poate mai mult noroc decât soțul meu!”.

În anul 1910, clădirea este demolată, în locul ei fiind înălțată actuala Casă Brück, după planul arhitectului László Székely, cu trei etaje, în stil Art Nouveau și Secession. “Nu cunosc vechea clădire și nici farmacia de atunci, eu fiind născută în 1909. În încăperea spațioasă și luminoasă din farmacia nouă, mobilierul splendid, din lemn de cireș, era bine pus în evidență. În timpul construirii, farmacia a continuat să funcționeze pe piață, într-o căsuță de lemn, iar locuința noastră era la etajul 3.”, relatează Tibor Weiss, fiul lui Andrei Weiss, în manuscrisul său din 1998 (tradus din limba maghiară de Getta Neumann și publicat în cartea intitulată Destine evreieşti la Timişoara – Portretul comunităţii evreieşti din perioada interbelică până azi)

La izbucnirea Primului Război Mondial, Andrei Weiss este recrutat, farmacia rămânând în conducerea lui Jozsef Maszeletes, care era scutit de serviciul militar. Trecea sub administrația românească din 1919 nu împiedică în vreun fel buna desfășurare a farmaciei. În anul 1932, Tibor Weiss obține, în cadrul Universității din Cluj, diploma de farmacist, iar din 1936 ajunge să activeze în farmacia familiei, alături de tatăl său.

Odată cu începerea celui de-Al Doilea Război Mondial, sunt introduse și în Timișoara măsuri antisemite. Astfel, la sfârșitul anului 1941, pentru fiecare farmacie timișoreană care era proprietate evreiască este numit câte un supraveghetor. La 23 aprilie 1942, tuturor farmaciștilor evrei le este retrasă autorizația. “Trebuia să predăm marfa și localul, dar nu mobilierul. Am știut dinainte cine va fi proprietarul: Viorica Heyer, născută Ionescu (…). Soțul ei, Mihaly Heyer, a servit în armată ca farmacist căpitan. Nu pot să scriu decât lucruri bune și frumoase despre doamna Heyer: nu numai că mi-a permis să lucrez la ea până s-a putut, dar a și închiriat de la noi mobilierul din farmacie, ceea ce a reprezentat un venit important pentru noi.”, amintește Tibor Weiss.

La 23 august 1944, România întoarce armele și luptă alături de Aliați împotriva Germaniei naziste. În același timp, măsurile antisemite au fost abrogate, însă a durat șapte luni până când familia Weiss și-a recăpătat drepturile asupra farmaciei de pe Mercy. În 1946, Andrei Weiss moare și afacerea este moștenită de fiul său.

În 1948, după ce Partidul Comunist preia puterea, guvernul începe să naționalizeze băncile, fabricile și instituțiile de asigurări. Tibor Weiss spunea că știa „că în curând va veni rândul farmaciilor și am început să lichidez stocul. În 2 aprilie 1949, s-au naționalizat toate farmaciile din orașe, celor din sate le-a venit rândul mai târziu. Măcinic, cel care a fost desemnat să supravegheze predarea inventarului, a fost un om foarte cumsecade. La percheziția din casa noastră nu s-a găsit nimic. Nu s-a găsit, pentru că nu am ascuns medicamente. (…) Din 48 de farmacii, la Timișoara au rămas 15, printre care și a mea. A devenit farmacia de stat numărul unu. Eu am fost numit șeful unei alte unități și, astfel, după 42 de ani, legătura familiei noastre cu farmacia Arany Kereszt a încetat.”

După 1989, statul român vinde farmacia de pe strada Mercy. Conform lui Tibor Weiss, în 1998, la vremea în care el a redactat aceste amintiri, drepturile proprietarilor expropiați abuziv nu erau recunoscute. În prezent, la parterul Casei Bruck din Piața Unirii funcționează o farmacie dintr-un cunoscut lanț național de farmacii, care păstrează în mare parte mobilierul și vitrinele originale.

Surse:

1. Getta Neumann, “Destine evreieşti la Timişoara – Portretul comunităţii evreieşti din perioada interbelică până azi”, Hasefer, 2014, pag. 441-444;

2. Piața Unirii din Timișoara – Wikipedia.

Foto: Opinia Timișoarei